CANDIDATUL „TURMENTAT” (II)

Sa presupunem prin absurd ca al nostru „candidat turmentat” a reusit sa treaca de faza de selectie a CV-ului, si este invitat la un interviu…

 Inca mai sunt candidati care au o experienta qusi-inexistenta privind participarea la interviu, cum sunt acei angajati fideli care au lucrat 10-11 ani in aceeasi companie. Am avut sansa sa intalnesc in cadrul interviurilor si astfel de persoane: exagereaza cu sinceritatea sau sunt aproape ermetici, sunt agitati, nu stiu „sa-si vanda” caltatile, etc. Acest tip de angajat, lovit de criza, ajuns in prag de concediere se comporta, de cele mai multe ori,  exact ca un cetatean turmentat. Acelasi tip de comportament il are si candidatul disperat care a trimis zeci de cv-uri, nu mai stie unde, nu mai stie pentru ce job-uri si pe care telefonul HR-ului ce-l invita la interviu il bulverseaza total. Bineinteles ca nu putem exclude „baietelul/fetita mamei” trimis/trimisa de acasa de familie sa se angajeze, sa aiba banii lui/ei d ebuzunar, ca de restul se ocupa mamica.

Candidatul realist, care a trimis CV-ul numai catre job-uri si companii pe care le-a studiat in prealabil, are o lista bine structurata cu data aplicarii, job-ul vizat, angajatorul ce are postul vacant sau agentia de recrutare, cateva informatii culese despre angajator/agentie HR .

Candidatul turmentat va raspunde, aproape invariabil:

  • Pentru ce post ma sunati, pentru ca am aplicat la mai multe ?!?

I se vor da detalii, va accepta data, ora si locatia interviului dar … odata ajuns la interviu nu stie mai multe despre job decat in momentul in care a raspuns la telefon. Il priveste pe HR cu ochisori de copil nedezvoltat complet care incearca sa absoarba in cel mai scurt timp cat mai multa informatie, fara sa aiba timp s-o proceseze. In momentul in care se ajunge la intrebari raspunde cu o oarecare intarziere si pe un ton usor absent, pentru ca el inca proceseaza informatiile primite (job description) pe care ar fi trebuit sa le stie inainte de interviu…

Candidatul realist va tine seama de o serie de reguli generale:

  • Va reciti job description si informatiile despre firma inainte de a se prezenta la interviu
  • Va depune toate diligentele pentru a ajuge la timp la interviu ;  (in ceea ce ma priveste singurele scuze acceptate pentru intarzierea candidatului la un interviu,  pe care l-a confirmat sunt : accident auto, accident locativ, crize medicale acute  sau … decesul candidatului)Adica : NU INTARZIATI LA INTERVIU nici daca sunteti blonda, sexy si aveti masuri ideale 90-60-90 pentru ca majoritatea HR-ilor sunt femei…
  • In momentul in care facea cercetarile preliminare privind firma a incercat sa descopere si stilul vestimentar agreat : profesional, profesional elegant, casual, casual – elegant, etc. « Haina nu-l face pe om » dar il pune in valoare, intr-o maniera eficienta sau distructiva. Imaginati-va un interviu la o firma de avocatura : senorii imbracati in costume impecabile, discret accesorizate si candidatul nostru- proaspat absolvent cu blugii rupti si freza Emo- « nu rimeaza », nu exista poezie (a se citi empatie), alt candidat va rugam. Daca personajul pitoresc e un geniu, probabil ca seniorii il vor accepta si il vor cizela bine inainte sa-l prezinte unui client. Daca e un tip obisnuit, inscris in media umana, poate sa vina la urmatorul interviu peste vreo 5 ani, cand se va maturiza. Vor exista , evident, ipocriti care vor afirma sus si tare ca « noi nu judecam oamenii in functie de tinuta, ceea ce demonstreaza ei conteaza ». Ei as ! Si sa te prezinti la o firma de top, profesionala, de tinuta, cu blugii rupti nu demonstreaza nimic ?! Ba da : fie ca nu ii respecti, fie ca esti un excentric (« abatere » acceptabila doar pentru genii), fie ca habar n-ai unde ai ajuns, fie ca esti atat de sigur pe tine incat iti permiti sa nu pui prêt pe imagine (caz in care ar trebui sa fii – daca ramanem in avocatura – cel putin un Musat, Popovici sau Sova) .
  • Va aborda o atitudine absolut naturala,nu va poza, nu va incerca sa vanda un Popescu pe post de Luchian.  Pentru un specialist HR experimentat un comportament fals va fi evident si  va duce la descalificarea candidatuluirespectiv ; daca aveti « norocul » sa intalniti un incepator, probabil ii veti vinde imaginea proiectata dar… angajatorul se va astepta la angajatul fals-proiectat si va fi foarte obositor sa deveniti actor nerecuoscut 8-10 ore pe zi. Nu merita ! Veti obosi la un moment dat, veti incepe sa fiti neeficient si … o luati de la capat : cautati un nou job.
  • Isi va fi recitit cu atentie CV-ul inainte de interviu si va sti sa raspunda clar la intrebarile ce vizeaza :
    1. informatiile expuse in CV
    2. pregatirea educationala (Studii, institutia, data absolvirii)
    3. responsabilitatile la actualul loc de munca
    4. nivelul decizional, responsabilitati
    5. subordonati , superiori ierarici
    6. relationarea cu colegii si superiorii
    7. succesele deosebite inregistrate in cariera profesionala, nu in cea personala (nu ca n-ar fi interesant pentru un HR care ar finaliza astfel evaluarea completa a candidatului, dar nu e ideal sa se abordeze la interviu relatia personala cu seful, relatiile de rudenie ce au stat la baza angajarii la ultimul job, preferintele in matrie de cuceriri masculine/feminine – dupa caz)
    8. esecurile profesionale ( va da un exemplu cand o sarcina sau proiect nu au avut succes. Va fi pregatit sa raspunda la intrebari secundare : De ce n-ati avut succes? Ce anume ati face diferit acum? )
    9. motivele pentru care paraseste actualul loc de munca. Aici e muuult de discutat…

 Candidatul turmentat, pentru a “da bine” va da vina pe  sef, pe colegi, pe criza, pe distanta pana la serviciu, pe Sfantul Duh, pe soarta, pe oricine mai putin pe el.

Alti candidati vin cu motivatia perfecta: “nu mi-au trecut tot salariul in cartea de munca si , nu mai stau asa, vreu si eu tot salariul in cartea de munca”. Tradus din romana in romana, la momentul angajarii, de comun acord  cu angajatorul a  semnat un contract de munca pentru o suma falsa (minima) desi primea mai mult (la negru sau prin diverse alte metode la limita legii). Acum are mustari de constiinta?! Nu a gasit pur simplu scuza “ideala” pentru a-si piti propria incompetenta. Daca era un candidat pretios, cu valori etice inalte, ar fi refuzat de la inceput acest gen de salarizare. Am avut mii de candidati care au conditionat angajarea de respectarea legislatiei privind salarizarea si care nu au fost respinsi din acest motiv, dimpotriva.

  1. joburile avute in trecut,
  2. proiectia carierei personale in urmatorii 5-10 ani
  3. asteptarile de la noul  loc de munca
  4. motivele pentru care s-a  aplicat pentru acel post
  • isi va suma responsabilitatea propriilor esecuri. E putin probabil ca de fiecare data sa fi fost vina altcuiva… dar daca a fost asa inseamna ca a ales gresit frma/colegii , deci are o parte semnificativa de responsabilitate, sic !
  • Nu va trata interviul ca pe un interogatoriu, va raspunde amplu, argumentat, va pune intrebari. La urma urmei e o discutie intre doua persoane, nu are de ce sa fie stresat , timorat, speriat. Ce se poate intampla cel mai rau ? Sa nu fie acceptat sau sa nu accepte job-ul … nu e un capat de tara sau de viata, exista si alte posturi vacante, exista si alti candidati…
  • Desi intrebarile cu privire la salariu si beneficii sunt desigur foarte importante, nu le va adresa la primul interviu! Va astepta ca intervievatorul sa deschida acest subiect. Exceptie: interviurile cu un consultant al unei agentii de recrutare; aici neexistand putere de decizie asupra intinderii pachetului motivational selectia candidatilor se va face si in functie de incadrarea asteptarilor acestora in bugetul comunicat de angajator.

Candidatul turmentat are tendinta de a inchide interviul cu celebra faza : « stiti, astept raspuns si de la alte interviuri… cand credeti ca imi veti da un feed-back ? » Daca in anii trecuti cand era dificil sa convingi un candidat bun sa-si schimbe locul de munca , stringeam din dinti si raspundeam « maxim o saptamana », acum cu greu imi reprim dorinta de a raspunde « niciodata ».  Prezenta la mai multe interviuri nu reflecta neaparat profesionalismul unui candidat, faptul ca a fost la mai multe interviuri dar nu a primit inca un raspuns conduce spre concluzia ca raspunsul va fi unul negativ. Candidatul valoros va primi inca de la primul interviu semnale privind continuarea procesului de recrutare.